Simptomele bolii de fractură de șold
Factură de șold
Deci putem vorbi de fracturi ale oaselor sănătoase şi fracturi ale oaselor bolnave, impropriu denumite fracturi patologice. Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercusiuni locale, ci un proces de patologie complex care antrenează întreg organismul.
Fractura este o boală generalizată cu dereglări post-traumatice generale. Tipuri de fracturi Fracturile se pot clasifica astfel: În funcţie de felul în care acţionează forţa determinantă: 1. Fractura directă se produce la nivelul la care acţionează forţa, reprezentată prin zdrobire, compresiune sau şoc violent. Acestea sunt fracturi apărute la marile accidente, care se asociază cu leziuni mai mult sau mai puţin grave ale părţilor moi.
Fractura indirectă se produce în alt loc decât acolo unde a acţionat agentul traumatic. Aceste fracturi sunt cele mai numeroase şi după modul de aplicare a traumatismului, se pot produce diferite tipuri anatomo-patologice de fracturi.
Fractura: tipuri de fracturi, simptome, complicaţii şi tratament
În fracturile indirecte, traumatismele pot acţiona prin unul din următoarele 4 mecanisme: a. În funcţie de gradul de simptomele bolii de fractură de șold a osului: 1. Fracturi incomplete, care se observă mai ales la copii şi se prezintă sub urmatoarele forme: a. În aceste condiţii se produce mai mult o dislocare trabeculară în regiunea metadiafizară, care se traduce radiografic printr-o uşoara îngroşare fusiformă sau în inel; b. Fracturile complete pot să aibă cauza artritei degetelor de la picioare de fractură cu sediul variabil, în caz de fractură directă şi dimpotrivă, să se situeze la nivelul punctelor slabe ale osului dacă fractura este indirectă.
Traiectul poate fi transversal, oblic, spiroid, longitudinal, în vârf de clarinet şi în farină de fluture. Fragmentele sunt în general în număr de două, uneori un traiect de fractură accesoriu separă un al treilea fragment. Când există mai multe traiecte, fractura este cominutivă, fragmentele osoase purtând numele de eschile.
Deplasarea fragmentelor este variabilă, uneori minoră, alteori complexă.
Diagnosticare Daca medicul dumneavoastra suspecteaza ca aveti o fractura de sold, o scanare cu raze X sau rezonanta magnetica RMN poate confirma diagnosticul. Ocazional, sunt necesare raze X suplimentare pentru a detecta fracturi mici, care devin mai vizibile pe raze X dupa una sau doua saptamani. Daca imaginea de raze X nu este clara, este posibil sa aveti nevoie de scanare RMN sau osoasa.
Aceasta deplasare se poate face: a. De obicei, fragmentele suferă deplasări complexe, când se asociază unghiularea cu încălecarea sau deplasarea laterală cu decalaj.
În funcţie de integritatea pielii, fracturile pot să fie: 1. Fracturi închise, când segmentele osoase sunt acoperite cel puţin de piele. Fracturi deschise, în care pielea a fost lezată şi osul ajunge în contact cu exteriorul.
Osteoporoza
În acest caz se poate infecta, poate apăre un proces septic de osteită sau chiar osteomielita care întârzie vindecarea sau poate da naştere unor complicaţii, distrugeri osoase, calus vicios, pseudoartroze. Leziunile părţilor moi în fractură În timpul sau după fracturarea unor oase, se produc leziuni ale părţilor moi, fie prin agentul cauzal, fie prin fragmentele ascuţite ale oaselor fracturate. Pot fi lezaţi muşchii tendoanelor, vasele, nervii, pielea. Lezarea muşchilor şi a tendoanelor duce la tulburări de mişcare.
Lezarea oaselor poate determina tulburări extrem de rare, întrucât dacă sunt lezate oase mari, se pot produce hematoame locale, uneori pot lua naştere chiar necroze şi cangrene, prin neirigarea tendonului asigurată de vasul respectiv. Leziunile nervoase pot provoca apariţia unor paralizii sau tulburări senzoriale în zona respectiva.
Lezarea pielii creează o fractură deschisă. Simptomatologia fracturilor Fractura, împreună cu leziunile ce se produc în părţile moi, inclusiv hematomul local sau difuz — la distanţă — constituie focarul de fractură.
Acest focar de fractură este centrul de unde pleacă toate tulburările care dau tabloul clinic al fracturii. Deosebim în acest tablou semne generale şi locale. Bolnavul traumatizat cu fractură are stare generală mult mai puţin alterată, de obicei indispoziţie generală, frisoane şi temperatură ce poate ajunge chiar la valori ridicate 39°C. Uneori poate fi subfebril de tip aseptic. Aceste fenomene dispar în scurt timp fără să fie necesar un tratament special. Tulburarea stării generale este urmarea resorbţiei din focarul de fractură.
Semne locale pot fi de probabilitate si de certitudine.
Simptomele bolii de fractură de șold
Cele de probabilitate sunt importante si trebuie cercetate atent. Durerea este un semn constant şi valoros. Ea poate să apară şi după un traumatism care nu a produs fractura, se datorează excitării proprietăţilor existenţi în focarul de fractură. La examinarea bolnavului durerea poate localiza destul de exact sediul fracturii.
Durerea poate fi un element socogen important care să declanşeze prin ea însăşi şocul traumatic. Echimoza, apare la scurt timp după ce s-a produs fractura în cazul fracturii oaselor superficiale şi mai târziu, atunci când fractura se găseşte într-un segment de os acoperit de mase musculare puternice difuzarea sângelui spre suprafaţă se face mai greu. Hematomul este redus dacă nu s-a produs ruperea unui vas mare.
Poate fi însă extrem de voluminos declanşând un şoc hemoragic. Semnele clinice ale fracturilor Deformarea regiunii este un semn extrem de important care arată lipsa de continuitate normală a celor două fragmente.
Deformările iau uneori aspecte tipice pe baza cărora se pune cu usurinţă diagnostic de fractură. Prezenţa unei fracturi determinată de traumatism sau de luxaţie articulară, poate provoca de asemenea o deformare locală, astfel încât este indicat să se efectueze un examen atent pentru a face distincţie între aceste afecţiuni şi fractură. Scurtarea regiunii este de cele mai mule ori insesizabilă.
Pentru unele oase lungi unice, cum ar fi femurul, dacă se produce o fractură oblică, scurtarea poate fi evidentă.
Fractura de sold: cauze, simptome, tratament
Trebuie să ştim că există scurtare şi în cazul unei luxaţii, ceea ce impune un examen atent pentru evidenţierea sigură a acestui simptom. Impotenţa functională se datorează lipsei de continuitate a pârghiei osoase. Uneori, impotenţa functională este determinată numai de durere, după cum în cazul fracturilor cu fragmente bine angrenate, este mai puţin evidentă.
Trebuie cunoscut bine aspectul, pentru că un accidentat cu fractură angrenată, fractura care are şansele să se evidenţieze repede şi corectsă nu mai fie lăsat să facă mişcări care pot dezangrena fragmentele osoase, în consecinţă să înrăutăţească starea fracturii punând sub semnul întrebării şansele de însănătoşire.
Semnele de certitudine siguranţă au valoare mai mare pentru diagnostic însă ele trebuie căutate cu grijă pentru a nu agrava leziunea. Mobilitatea anormală se manifestă atunci când executând manevre asupra oaselor pe care le bănuim fracturate, constatăm mobilitatea anormală a acestora şi avem certitudinea de fractură a acestora. Manevrele pentru depistarea fracturilor pe această cale trebuie să fie extrem de blânde deoarece mobilizarea segmentelor fracturate este extrem de dureroasă.
Semnul acestora este uneori greu de pus în evidenţă în cazul fragmentelor angrenate sau al oaselor simptomele bolii de fractură de șold de mase mari musculare şi de cele mai multe ori neindicat. Crepitaţia osoasă articulații rănite la care percepe odată cu abilitatea normală.
Ea nu trebuie confundată cu crepitaţia fină a cheagurilor hematomului.
Întreruperea continuităţii osoase apreciată prin palpare, constituie un semn preţios. Netransmiterea mişcării de-a lungul unui os este un semn de fractură complexă.
Examenul radiologic este mijlocul cel mai sigur pentru a pune în evidenţă o fractură, cu condiţia unei bune execuţii tehnice. El trebuie făcut sistematic, mai înainte de orice tentativă de reducere şi pentru a putea fi completă în aprecierea impotenţei deplasărilor, el trebuie să fie efectuat în cel puţin două incidenţe.
Flictenele provin prin decalarea epidermei de plasmă sau sânge care provine din focarul de fractură. Constituie un semn aproape constant, însă tardiv.
Temperatura locală este ridicată din cauza responsabilităţii crescute a tegumentelor din jurul focarului de fractură locală.
Dieta cu continut scazut de calciu; Nutritie slaba si sanatate generala precara; Malabsorbtia substantele nutritive nu sunt absorbite in mod corespunzator din sistemul gastrointestinal ; Inflamatia cronica, datorata artritei sau bolilor cronice inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoida sau afectiunile hepatice; Deficienta de vitamina D. Important de precizat ca sunt doua categorii de factori de risc: Factori de risc pe care nu ii putem controla -Ereditatea, etnia, anumite afectiuni diabetul zaharat de tip 1, artrita reumatoida, bolile inflamatorii intestinale, dereglarile hormonale care pot fi legate de pierderea mesei osoase; Factorii de risc pe care ii putem controla - Fumatul, un stil de viata inactiv si o dieta saraca in calciu si vitamina D, excesul de alcool, medicamentele antiinflamatorii. Osteoporoza - Simptome Simptomele osteoporozei Pierderea osoasa care duce la osteoporoza se dezvolta incet. Nu sunt adesea simptome sau semne exterioare, iar o persoana poate sa nu stie ca o sufera de osteoporoza pana cand nu are o fractura dupa un incident minor, cum ar fi o cadere sau chiar o tuse sau stranut.
Edemul local se explică tot printr-o vasodilataţie locală ca şi prin tulburări locale care sinovita tratamentului articulației cotului fie reflex, fie sunt determinate de modificări patologice locale şi compresiune pe vasele de intoarcere.
Diagnosticul fracturii Diagnosticul se pune pe examene radiografice în diverse incidenţe sau, în cazuri particulare în care radiografia nu susţine un diagnostic de certitudine, se indică un examen computer tomograf CT.
Evoluţia posibilă a fracturii Fracturile evoluează în mod normal spre vindecare, printr-un proces de reparaţie osoasă, proces ce se desfăşoară în trei etape: 1. Calusul fibros consolidează relativ fragmentele, proces la care participă periostul profund şi celulele măduvei osoase şi ale ţesutului conjunctiv muscular din jurul focarului de fractură. Concomitent se dezvoltă şi o vascularizaţie nutritivă a calusului. Calusul primitiv are o trabeculaţie dezordonată.
Dureri in zona articulatiei soldului Simptomele pot varia in ceea ce priveste intensitatea, de la durere usoara, pana la durere severa. In functie de afectiunea ce se afla la baza simptomelor, durerile sau disconfortul pot sa apara in zona articulatiei soldului. Dureri in zona inghinala Uneori, durerea din alte zone ale corpului, cum ar fi spatele sau zona inghinala de la o hernie pot sa radieze spre zona soldului. In acest caz si nu numaieste posibil ca pacientul sa aiba dureri in zona inghinala vintre. Dureri in zona soldului in timpul mersului Activitatile repetate care pot pune presiune pe muschii tai, pe tendoane si pe ligamentele care sustin soldurile pot provoca uneori aparitia durerii.
El suferă un proces de remodelare şi apoziţie osoasă, ce duce la formarea de ţesut osos lamelar. Complicaţiile fracturilor În evoluţia fracturilor pot apărea complicaţii imediate şi complicatii tardive. Cele imediate sunt: a. Ea constă într-o soluţie de discontinuitate a tegumentului, ce permite comunicarea focarului de fractură cu mediul extern.
Plaga se poate produce prin acţiunea agentului vulnerant din afară înâuntru când este de la început infectată, sau dinăuntru înafară de către un fragment osos când este neinfectată la început. Procesul de vindecare este perturbat şi întârziat de către infecţie. Complicaţiile tardive ale fracturilor: a.
Calusul vicios — este rezltat al tratamentului incorect reducere sau imobilizare necorespunzătoare, cu dislocarea fragmentelor în aparatul gipsat. Calusul întârziat — apare din aceleaşi cauze ca şi calusul vicios.
Şi infecţia locală joacă un rol important în întârzierea consolidării osoase. Pseudartroza — apare în urma neconsolidării focarului de fractură şi poate fi fibrosinovială, fibroasă sau flotantă. Este definitivă, rezolvarea ei fiind exclusiv chirurgicală. Osteoporoza posttraumatică sindromul Sudeck — Leriche. Apare în urma tulburărilor vasomotorii posttraumatice sau datorită imobilizării prelungite.
Se manifestă clinic prin durere, edem şi cianoză. Radiologic se observă demineralizare osoasă. Osteoame periarticulare posttraumatice — apar în regiunea periarticulară şi se datorează osificării hematomului periarticular. Tratamentul fracturilor Scopul tratamentului fracturii osoase este de a restabili continuitatea acestuia cât mai simptomele bolii de fractură de șold de perfecţiune şi totodată să asigure o recuperare funcţională a membrului cât mai aproape de normal.
Acest obiectiv se obţine prin trei acte medicale fundamentale: reducerea dislocării fragmentelor osoase fracturate, contenţia reducerii până la consolidarea calusului fracturar şi reeducarea membrului pentru recâştigarea funcţionalităţii. Modalităţile de tratament ale fracturilor se clasifică astfel: 1. Recuperarea funcţională începe abia după abolirea imobilizării; 2. Informatiile despre terapiile complementare, plantele medicinale sau remediile naturale, care pot veni in ajutorul bolnavului, nu exclud sau nu inlocuiesc tratamentele medicale, ci le completeaza.
L nu este responsabila pentru aplicarea defectuoasa sau nereusita vreunui tratament. Informatiile de pe site si materialele aferente sunt folosite "asa cum sunt" fara garantii de nici un fel.
CSID nu furnizeaza sfaturi medicale similare celor pe care le puteti primi de la medicii care efectueaza consultatia si care vin in contact cu realitatea cazurilor dvs. CSID nu isi propune sa inlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ.
